Poezie cu talc

In casa noastra prietene, de vii
Totu-i pe dos, casa-i necuratata
Dar tu stii bine c-aici cresc copii,
Iubiti mai mult decat o viata ordonata.

Peretii-s plini de urme dragi, fragile
Le vom indeparta noi mai tarziu, cu spor.
Facute-s de manute mici si-agile,
Ce-acum ne prind cu drag in jocul lor.

Acum cam peste tot sunt jucarii,
Dar intr-o buna zi vor disparea...
Copiii nu raman mult timp copii
Si ca adulti, curand, ei vor pleca...

Atunci vom face curatenie in casa,
Vom fi mai harnici si mai ordonati.
Acum insa ne bucuram cu pruncii,
Nu ne permitem sa fim deranjati.